De unul singur cazand in adancuri si incep a ma izola de restu lumii, cand incep a lacrima neincetat in noapte tarziu, aducandu-mi aminte de atata rautate care este in jurul meu. Nestiind ce sa fac pentru cateva clipe, ma indepartez indata de marginea patului si din nou ma izolez in coltul camerei, cand deseori privesc pentru moment la lumina difuza care cade piezis prin fereastra ingusta a camerei. Si totusi, nu stiam incotro s-o i-au ma tot indepartez tot mai tare de locul in care ma aflam, sperand astfel sa plec intr-un loc anume, unde sa predomine fericirea si bucuria pe chipul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu