De unul singur pasesc ingandurat pe o aleie ingusta, unde la un momendat observ umbra unei persoane, dar cand m-am intors, vazusem o fata cu rochia s-a bleo si avand in mana stanga un mic carnetel. Desi nu dadusem mare importanta, cand de unul singur imi continu drumul si din indepartare observ un loc unde se afla un elan de grau, tacut in adiera vantului rece.
Ma opresc din mers cateva clipe, cand indata imi scot din rucsacul voluminos aparatul de fotografiat si incep a explora in lumea imagini.
Ma bucuram din plin, cand adesea observam prin lentila de la aparat o mica imagine care parea total diferit, fata de cum este vazut cu ochiul liber. Fara a iesi din umbra tufisului de grau, simt ca ma apropri mai mult de un alt loc pe care nu-l vazusem niciodata, dar din incercarea sa aud un sunet, pe care inca nu auzisem niciodata. Parand totul bizar in linistea zilei, cand totusi ma adancesc in gandurile mele si fara sa mai zabovesc, imi continu drumul cel lung prin tufisurile grele.
