sâmbătă, 12 februarie 2011
întristare și suferință......
... de sunt eu mai întristat, devin mai singuratic și adesea mă izolez în lumea mea, dar numai a mea.....
mă rog ție doamne, ascultă-mi ruga mea de odinoara, cand incep a lacrima în loc al meu pustiu.
dar, totuși incep a ingenuchia la căpătăiul ferestrei, lăsănd în tăcerea nopții să ardă făclia lumini serii tărziei...
mă rog ție doamne, ascultă-mi ruga mea de odinoara, cand incep a lacrima în loc al meu pustiu.
dar, totuși incep a ingenuchia la căpătăiul ferestrei, lăsănd în tăcerea nopții să ardă făclia lumini serii tărziei...
în singurătate....
adesea păsesc de unul singur fiecare colțisor al străzii și zăbovesc în tăcere, căteva clipe în timp ce analizez fiecare mișcare a unei eșarfe de nuanță roșie, care stănd legata de marginea unei bare metalice, cand deseori se tot zbate la fiecare vănt care suflă neîncetat și întristat. 
....privirea imi cade deoadata pe una din geamurile aflate la intrarea unei clădiri, și atunci imi scot în grabă aparatul de fotografiat, unde apoi încep a surprinde prin geamul transparent, o imagine a unui chip de om care căzănd printre ganduri.
....privirea imi cade deoadata pe una din geamurile aflate la intrarea unei clădiri, și atunci imi scot în grabă aparatul de fotografiat, unde apoi încep a surprinde prin geamul transparent, o imagine a unui chip de om care căzănd printre ganduri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)