împreună construim, partea a III-a

....împreună vom descoperim micile valori ale unor copilași care adesea se lasă purtați de inocența unor imagini, ce se scaldă de-a lungul unui ocean al bucuriei
.....un chip de înger ce stănd rezemat și îngandurat în tăcerea sa, iar apoi clipește printre gandurile sale, cănd deseori se tot intreabă de unul singur în liniștea sa

strigătul naturii....

oare ce anume s-ar întămpla dacă natura însă-și se va contopi peste noi?!..
....mă tot găndeam ce anume poate urma de dincolo de această lume și deseori simțeam mirosul proaspăt a unei picături de ploaie, vărsat neîcetat.

tăcerea întunericului.....

...adesea mă cuprinde spaima cănd merg de unul singur într-un anume loc, și deodată aud un sunet de strigăt al văjetul naturi care pare tot mai întristat.
...durerea și întristarea naturii se îndentifică prin lacrima amară a unor semne divine care se așterne pe frunza a unui copac rătăcit în lumea sa.

odiseia luminilor....

....adesea mă tot întrebam. cum anume se naște luminile dintr-o culoare în cealaltă culoare într-un mod divin?
....se transformă o lume dintr-o rațiune a omului care se tot îndepîrtează printr-o linie continuă a laturi omenirii.



....pămăntul, însuși transformă o culoare a lumi, care adesea cercetează o umbră a fiecărui pas făcut vreodată de om.

umbrele tărziei....

.....printre gratile pustiei, privesc de unul singur. în urma umbrei mă întorc îngăndurat, dar nu știu de ce.


....culoarea întristată ale umbrei se revăd dincolo de lacrima speranței a unui vis care trece neîncetat.

nemărginitul nopții....

.....o noapte tărziei se așterne în al meu gănd, cănd pe ușa intredeschisă a camerei se observă lumina vioaei a unei luni care deseori naște un mic moment al fericirii.






....apoi, mă apropri de fereastră largă, cănd luna de pe cer imi căntă veselă pe al meu chip întristat.

frumosul e în tăcere...

de unul singur pășeam pe una din holurile lungi ale unei clădiri înalte, unde la intrare, un afiș de mărime mică mă întămpină cu un mic anunț în care scria cu majuscule: frumosul e în tăcerea culorilor.
citind acest anuț, am pășit mai departe. tăcut ce eram m-am oprit pentru căteva clipe la una din tablourile expuse; cănd îndată incepusem să cercetez din privirile mele micile detalii ale unor culori vii, dar reci care erau așezate peste nuanțele a unei civilizații pictorești ale unui artist desăvărșit.



...căteva clipe mai tărziu, o lumină difuză se aproprie de mine, iar neîncetat mă cercetează din priviri, dar eu, încerc să o evit astfel că mă prefac că nu o văd.
în singurătate, mă ascund printre umbrele reci, cănd totuși mă plimb printre culorile reci ale unor tablouri pictate așezate pe pereți.

divinitate...

de mult timp imi doream să mă străng în al meu vis, cănd adesea mă tot ascundeam în tăcerea zilei și a nopții tărziei; unde la lumina lămpii imi aștern cuvintele reci, ale unei foi albe care se lasă dusă de picătura ploi....
(...) o noapte întunecată mă cuprinde peste al meu corp, cănd simt parfumul unei eșarfe uitată pe scaunul rezemat din colțul unei uși metalice....