adesea in singuratate si suferinta

.....păstrez în continuare tăcerea nopţi tărzie in timp ce privesc de unul singur la marginea ferestrei
.... şi îmi revărs lacrimile amare pe obraj
cănd luna de pe cer imi măngaie în suferinţă chip al meu trist.....






....în singurătate visez, cănd adesea ma frămanta un gănd amar... oare ce se întămplă?....