frumosul e în tăcere...

de unul singur pășeam pe una din holurile lungi ale unei clădiri înalte, unde la intrare, un afiș de mărime mică mă întămpină cu un mic anunț în care scria cu majuscule: frumosul e în tăcerea culorilor.
citind acest anuț, am pășit mai departe. tăcut ce eram m-am oprit pentru căteva clipe la una din tablourile expuse; cănd îndată incepusem să cercetez din privirile mele micile detalii ale unor culori vii, dar reci care erau așezate peste nuanțele a unei civilizații pictorești ale unui artist desăvărșit.



...căteva clipe mai tărziu, o lumină difuză se aproprie de mine, iar neîncetat mă cercetează din priviri, dar eu, încerc să o evit astfel că mă prefac că nu o văd.
în singurătate, mă ascund printre umbrele reci, cănd totuși mă plimb printre culorile reci ale unor tablouri pictate așezate pe pereți.