De unul singur am tot incercat sa ma definesc in cuvintele mele, astfel incat sa ma regasesc in locul in care ma aflu. Din incercarea de a-ma apropria cat de mult de natura si sa explorez in tacerea zilei tarzie asupra imaginiei fotografice. De aceea conversatiile cu Dumnezeu le port doar eu singur, insusi imi ascult cuvintele cand pasesc pe aleia ingusta si lunga a Gradini Botanice.
Parand putin confunz in lumina vioaie a soarelui, dar pe moment ma opresc din mers si privesc speriat spre un anume loc unde mai apoi aud la urechile mele cum izbucneste un sunet bizar. Tot privesc continu, unde la un momendat incep sa o i-au la fuga, fiind tot mai speriat de tot ce este in jurul meu, astfel ca devenisem sa fiu suspicios asupra tuturor lucrurilor si a oameniilor.
-Oare de ce?
-De ce se intampla toate acestea doar mie?
-Cine anume ma asculta?
-Cine ma intelege pe mine?
-Nimeni!.....
Doar eu insu-mi imi aud cuvintele rostite catre Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu