in memoriam......

...dragă scumpă sorina florentina, imi este greu să cred că numai esti printre noi și adesea simt cum lacrimile imi curg șiroaie pe obraji, în timp ce stau rezemat de colțul mesei si privesc în tăcere catre lumina peijisă ce cade de-a lungul ferestrei......

....o scumpă fată!... unde ai plecat?!.....
-de ce numai ești printre noi?
-de ce ai vrut să ne părăsești?
...(...) ai plecat în în grabă, fără să lași în urmă un zămbet pe al tău chip....
acum cănd ai luptat cu toate forțele naturi vie și, te-au dus de dincolo de lumina pustie, al întunericului trist, dar mai ales al suferinței.
port cu mine mereu, a ta fotografie cu chipul tău vesel și ori de căte ori mă aflu în loc al singurătăți, în timp ce stau pe bancă, imi scot din buzunarul cămăși, a ta fotografie pe care o voi privi înlăcrimat, rostind in cuvintele mele amare:
-unde ești dragă frumoasă și scumpă fată?!...
-de ce ai plecat și mai lăsat singur pe lume....
văntul primăveresc, îmi alungă zămbetul de pe al meu chip, dar nu mai știu ce să fac...
...și totuși de ce nu am fost acolo să lupt împreună cu tine
-de ce oare?!