In singuratatea naturi vie, m-am retras deoparte, profitand faptul ca in jurul meu nu se afla nimeni decat eu insa-mi. Atunci am rostit in cuvintele mele reci, zicand:
-Ah! Ma bucur ca sunt singur
-Ma bucur enorm demult, spunand printre lacrimile de bucurie, cand intre timp imi scot cu mare graba aparatul de fotografiat din rucsacul cel spatios pe care il purtam adesea cu mine. Un timp mai tarziu, observ din indepartare chipul unei fete, care probabil se plimba pe o aleie ingusta. Purtand pe ea o rochie cu fusta joasa, iar in par avea un trandafir de nuanta galbuie. Se aproprie de mine cu pasi marunti, dar eu tot priveam chipul ei vesel, cand intre timp observam ca tot merge si deodata se opreste in directia mea. Ne priveam unul pe celalalt, iar eu am intrebato pe un ton rigid, zicand:
- S-a intamplat ceva?, intrebam eu. Ea tot continua sa ma priveasca dar fara sa-mi raspunda si atunci, mirata, isi scoase dintr-o mica gentuta un biletel. Atunci mi-l-a imanat, dar insa, nebagand de seama am luat biletul si l-am rupt in mai multe bucati, spuandu-i pe un ton sec:
-Lasa-ma naibii in pace!, spunand, dar numai sa scap o data de ea si de unui singur am plecat sa-mi continu sa explorez in lumea imagini. Doream doar eu singur sa fiu si nimeni alcineva.
Vreau doar eu insa-mi sa fiu cu natura insa-si si sa ma bucur de fiecare colt a frumuseti si a imagini pe care o creiez dincolo de lentila aparatului de fotografiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu