Imi las bucatica de hartie pe coltul mesei, iar apoi imi sterg penita de la stilou cu un pietec de piele moale de caprioara, imi impun de unul singur sa-mi pastrez calmul si imi sterg lacrimile care curg pe obraji. O lumina din indepartare o vazusem pentru prima data, cand indata ma ridic de graba pe scaun cand ma indrept indata catre fereastra.
-Dar ce anume reprezinta acea lumina?, intrebasem mirat, cand de-astfel privirea imi era atintita catre fereastra cea mica a camerei. In intunericul din camera se asterne tacerea noptii tarziei, cand deoadata incep a ingenuchia si stand ascuns sub masa din coltul camerei. Auzeam parca o voce din indepartare, facandu-ma sa ma tot indepartez de locul in care ma aflu si cerand parca sprijin peretilor albi si goi.
Cercetam fiecare miscare, fiecare semn pe care il faceam; dar nu stiam ce anume se intampla cu mine....
Lumina difuza care inca mai persita, o priveam continu, doar pe moment. Simteam ca ma aflu scufundat printre gandurile negre si pusti a lumii, cand deseori acea lumina care patrundea printre geamul transparent, imi tot rascolea o anume imagine cu chipul unei fete pe care nu o cunoscusem deloc. Un timp mai tarziu, iesind de sub masa si ma ridic de graba, dar fara a mai privi acea lumina din intunericul din camera, iar apoi imi acopar capul capul si fata cu patura cea neagra de pe pat si strigand in glas tare, pe o voce care raspuna ca intr-un ecou in intreg palier.
-Lasati-ma in paceeeeeeeeeee!.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu